...:(

Doare..doare fiecare secundă departe de tine..!?De ce mai trăiesc?De ce mai sunt aici?Pentru ce?Ce poveste frumoasă...poveste ce naște niște lacrimi atât de amare acum...mă întreb de ce merită ea...mă întreb ce are ea mai presus de mine...ce îți da ea și eu nu ți`am dat..!Da...e frumoasă...n`o să trăiești cu frumusețea toată viață,dragul meu...frumusețea e trecătoare!Totul se poate schimba într`o secundă...Poate n`ai văzut că eu am iubit și iubesc totul la tine...calități și defecte!Am pus preț pe toate cuvintele tale, pe toate promisiunile tale...nimic din ce ai spus, nu mi`a fost niciodată indiferent! Am învățat să trăiesc numai pentru tine...și acum ce mi`a rămas?Eu te`am iubit în întregime...trup și suflet am fost lângă tine și pur și simplu am devenit una cu tine!Crezi că ea te iubește mai mult decât mine?Crezi că o să te facă fericit?Crezi?Oare a mai rămas ceva ce ai vrut de la mine și nu ți`am dat?Oare a rămas ceva ce n`am împărțit cu tine?Poate n`a fost de ajuns cât am făcut pentru tine și prin câte am trecut...poate cine știe..ea o să se sacrifice mai mult!Pe mine nu mă vei pierde niciodată...niciodată n`o să fie prea târziu să te întorci...o să te aștept mereu! Eu am trecut peste tot și te`am iertat..în inima mea nu e loc de ură, de dispreț sau de alte resentimente...în inima mea e loc numai pentru tine...și o să te iubesc până în ultima zi a vieții mele! Ai fost, ești și vei rămâne o binecuvântare de la Dumnezeu, un înger mult prea scump...o rază de soare..sau soarele întreg! Te iubesc,dragul meu!Niciodată să nu uiți chestia asta.!Nu te merită ea mai mult decat te merit eu...eu sunt cea care a suferit când ți`a fost greu..nu ea!Eu sunt cea care a fost lângă tine, indiferent de situație!Eu sunt cea care a plâns când te`a văzut doborât! Și de ce ai ales așa?De ce trebuia să ucizi tot ce era sfânt în mine...pentru ea?Contează ea mai mult?Oare asta merit după atâtea?

.

 Era noapte și frig și toți dormeau...

 Și scârțâia un pat de rogojini

 Stam singuri,era beznă...toți tăceau

 Și ne`nveleam în sacrele lumini!

 

 Tu, doar priveai cum lacrimi  se pogoară

 Din ochii mei umpluți de greaua vină.

 Voi, ochi de plumb, vedeți să nu mă doară...

 Să nu m`apese dorul de lumină...!

 

 Rătăceam prin valuri de cenușă

 Și mă culcam adesea`n colb de praf

 Din întuneric scârțâia o ușă...

 În nori de praf...în nori de praf...

 

 Iar scârțâie podele... și moartea ne`nspaimanta

 Iar corbi flămânzi așteaptă să petreacă

 O inimă înnegrită și de`a pururi frântă

 O inimă ce nu mai pleacă...

 O inimă înfrântă de`a dorului cântare sfântă.

Neputinta...

 Privind pe cărare

 Greaua depărtare

 Privind în amurg

 Lacrimile curg

 Și`n noapte iar plâng...

 Și`n frunziș din crâng,

 Sufletul îmi frâng...

 Ultimă strigare

 Neagră disperare

 Pentru ce iubirea

 Vrea nefericirea?

 Și nu vrea suspinul

 Dorul și alinul?

 De ce vrei doar lacrimi,

 Negre, rele patimi?

 De ce vrei durere?

 Nu mai ai ce`mi cere...

 Vrei numai izvoare,

 Ce sunt pieritoare!

 Vrei numai regrete

 Ale nopții pete...

 Răsari, fericire

 Mire`n nemurire

 Și mi`alungă jalea

 Luminează`mi calea!

 Nu pleca din vis

 C`așa ai promis!

 Crâmpeie de vise

 Și vorbele spuse,

 Or rămâne în gând,

 Pe acest pământ...!

 Dragoste`arzătoare

 Te aruncă`n mare

 Fugi în depărtare

 Fugi tu, arătare!

 Numai neputință

 Numai rea credința

 Mi`ai adus în viață

 Și lacrimi pe față!

 Știi că îl iubesc

 Și că fără el...

 Nu pot să trăiesc...

 Tu mereu rămâi

 Dragostea dintâi

 O să te iubesc,

 Și te fericesc

 Vis, noapte și zi

 Atât cât oi fi.

:*.

N-am nevoie de motive ca să te iubesc, dar să știi că iubirea nu se dă în nici un caz pe motive! Iubirea se dăruiește doar pentru iubire… nimic mai puțin. Te iubesc pentru că așa am ales să fac… din miliarde de stele pe cer, mi-am ales steaua mea, care să-mi lumineze viața, să o iubesc, să nu mai fie niciodată beznă în inima mea...

    Scrie-mi un vers frumos pe-o foaie… sau mai bine iscălește-ți sărutul pe buzele mele, spune-mi că mă iubești... sau mai bine lasă-ți lumina ochilor tăi plini de dor să-mi trezească inima, promite-mi toată fericirea din lume… sau mai bine întinde-ți brațul să ne ținem de mână - cu tine străbat zâmbind necazurile a zece vieți!

    Aș fi nebună să îmi agăț visele doar de cuvintele frumoase pe care ți le dăruiesc, dar mai mare nebunie ar fi să nu-ți dăruiesc tot ce-mi stă-n putință pentru imaginea încântătoare a zâmbetul tău fericit, căci și de mi-ar rămâne un singur sărut toată averea pe acest pământ, nebună sau sănătoasă, tot ți l-aș dărui, sperând c-am să primesc în schimbul lui o clipă lângă tine.

  

     Sărut cu sărut se clădește fericirea unei femei și în zâmbetele ei îți vei găsi răsplată pentru toate eforturile tale, căci nimic nu o să îți aducă mai multă fericire și împlinire pe pământ, decât iubirea și devotamentul unei inimi îndrăgostite de tine! 

       Primeste mâna ce ți s-a întins… ea nu-ți cerșește iubirea, ci îți arată calea spre inima ta...

     Într-un univers infinit de lumina, oare noi, cei atât de neînsemnați încât nu cuprindem într-o viață nici răsuflarea unei stele,  ce ar merita să prețuim în crâmpeiul de timp ce-l stăpânim?.... m-am gândit iar și iar, și am descoperit că cel mai prețios dar pe care îl am,ești tu, iubire <3 !

 

     Când m-am îndrăgostit de tine am ales un drum pe care vreau să-l străbat până la capăt, căci indiferent unde mă va duce, știu că va fi o călătorie minunată.

    Cu tine am amestecat atâtea zâmbete cu lacrimi, atâtea satisfacții cu greutăți, clipe nenumărate dar strânse-n suflet cu grijă, simțite și cântărite neîncetat… si la capătul fiecărei clipe, inima mea da mereu același verdict: Te iubesc ...! Iubire, ce simplu cuvânt pentru necuprinse înțelesuri... n-am puterea să-ți luminez întreaga lume cu ea, dar ți-o voi așterne mereu la picioare cu un zâmbet dulce, o privire umedă, o îmbrățișare tandră, să-ți fie drumul vieții mai ușor și eu mai fericită că ți-e bine lângă mine.

  

     Eu vreau de mână cu tine să călătoresc pe calea iubirii...