.

In ochii mei, nici astazi, nimic nu are pret
Caci noaptea ce ascunde a lumii frumuseti
Ca pentru cine plang, daca nu pentru tine
Ca demult n`au mai fost zile in care mi`era bine
Pe vorbe si nimicuri tot timpul risipind
Nu mai incerc astazi cu mintea sa cuprind
In vise si iluzii gandul meu sa`l ascund
Toata puterea si nadejdea astazi pierzand!

Si azi, cand lacrimile ma despart de lume
De viata si tot ce`as mai avea si`as tine
Azi, cand privirea ta e rece, ca marmura de clara
Azi cand ochii tai ma privesc din afara
Negura e invaluita in durere adanca
Care nu`mi iese din minte si din suflet inca
Azi, cand te iubesc, parca mai mult ca niciodata

Azi, cand dragostea mea e`atata de curata
Cand farmecul invaluie lumea de tine impresurata
Lumina...intuneric, nimic nu mai vad parca
Azi, cand de te strig, cuvinte`s de prisos
Si chiar si azi ma inseala un gand mincinos
Azi, cand ma gandesc la trecut...la noi
Azi, cand ma gandesc ca am trecut impreuna prin vant si ploi
Tot ce`a fost...e o enigma pierduta in intunerec
O enigma ce sper s`o pierd si in adanc s`o ferec
O enigma a vietii mele intregi
Si vad cu grea durere, ca tu nu ma intelegi...

Umbre...

Astazi, sta doar o umbra in fata ta
O umbra ce te priveste rece
O umbra a mai ramas din viata mea
O umbra ce nu vrea sa plece!

Stau singura si ganduri reci, straine
Strabat azi mintea si a mea simtire
Si ganduri ce se intorc haine
Se intorc azi, se intorc iarasi spre tine!

Si ochii mei azi lacrimi nu mai au
Si inima e rece si pustie
Mi`amintesc de doi copii ce fericiti erau
Ceva ce de acum n`o sa mai fie!

De ce esti in gandurile mele
De ce traiesti si azi in mintea mea
Si`as vrea sa ma inalt astazi la stele
Daca pe tine nu te pot avea...

As vrea sa mai fie ce`a fost odata
Cand nu stiam sa plang din a ta vina
Oare vei mai fi aici vreodata
Si oare cand nu`ti voi mai fi straina?!

Straina`ti sunt si gandul cel mai rece
Astazi ma seaca de`o ultima putere
Si`as vrea sa cred ca totul trece
Si ca voi gasi iar mangaiere!

E imposibil...totul s`a sfarsit
Durerea m`a rapus cu a ei mana
Si nu mai sunt...nu mai exist si`n infinit
Toate mi`amintesc de zilele cand eram impreuna!

Si poate raceala ochilor mei te va durea
Poate vei intelege cine sunt
Ca niciodata n`am sa pot avea
Ce mi`am dorit atat de mult!

Ca fara ochii tai nu mai traiesc
Ca nu mai am puteri de jos sa ma ridic
Esti tot ce am si tot ce mai iubesc
Oare pentru tine nu inseamna chiar nimic?!

Minciuni,iluzii...vise spulberate
Atat ai stiut tu s`aduci in viata mea
Atatea ganduri si lacrimi furate
Nu stiu cat voi mai suporta!

Raceala din ochii tai ma ingheata
Ma indeparteaza zi de zi de tine
Iar in mine nu mai e urma de viata
Caci viata demult s`a stins...odata cu mine!

Si chiar daca te strig...te chem neincetat
Tu nu auzi al meu glas
Pentru ca poate esti prea ocupat
Cu viata ce ti`a mai ramas...

Ma luminezi...ma intuneci in cateva clipe
Ma chemi, m`alungi fiindca iar pleci
Si lucruri numai de tine stiut
Strangi azi...iar sufletul si gandurile sunt pustii si reci!

Rece sunt eu ... din lacrimi, din regrete
As vrea sa nu mai fiu, as vrea sa plec
Race`am ramas ...caci doua suflete
Unul pe altul s`au tradat incet ... incet!

Nu sunt decat o umbra ce`o privesti
Si nu mai sunt deloc o visatoare
M`ai omorat, steaua mea din povesti
Si m`ai mintit cu vorbe`amagitoare...

Dar inca mai astept sa te gandesti
Si astazi inca mai am putina viata
Mai astept sa`mi spui ca langa mine esti
Dandu`mi tu macar o licarire de speranta!...

Luceafar ...

A fost odata ca`n povesti
A fost ca niciodata
Din mila Domnului ceresc
Iubire minunata!

O dragoste ce ca in basme
Prin greu ea a trecut
Si`ntuncata de fantasme
N`a avut inceput!

Ea il iubea cu dor nespus
El nici nu o privea
Si era prea greu de atins
Ceea ce ea vroia!

Si il iubea plangand in taina
In umbra de perdele
Strigand atunci si totdeauna
Strigand asa spre stele:

"Cobori, luceafar bland de sus
Sa ma tii iar de mana
Caci te astept cu dor nespus
Sa fim iar impreuna!

Ea il striga neincetat
Dar el nu vru sa vina
De dorul acestui baiat
Nu mai avea lumina!

Cu lacrimi in ochi se gandea
Ca alta, el iubeste
Si plangand ea se stingea
Si nu mai straluceste!

Si intr`o seara a venit
La usa`i ca sa`i bata
Iubitul ce a chinuit
O inima intristata!

Ea i`a deschis si l`a primit
Strangandu`l iar in brate
Caci demult ea l`a iubit
Facandu`si iar sperante!

El o privea cu mila in suflet
De el, cum ea s`agata
Si`n lacrimi si in greu regret
Privind`o fata in fata!

Strangand`o in brate a simtit
Ce mult ea il iubeste
Si pentru el s`a chinuit
Ca pentru el traieste!

Si sarutand`o el a zis:
"Esti plina de iubire
Si fara nici un compromis
Iti voi fi fericire!"

"Luceafar bland, ea ii zicea
Acum pot sa si mor
Caci stiu de`acum ce`i dragostea
Cand te privesc cu dor!

Si eu ti`as da, iubitul meu
Ti`as da luna si soare
Ti`as da orice, nu mi`ar fi greu
Ca iubirea`i prea mare!

El o privea in lacrimi calde
O privea sarutand`o
Si in atata lacrimi ude
O saruta privind`o!

Dar deodata noaptea pleaca
Si cand el da sa plece
Ea`l prinde de mana in treacat
Si suspiand ii zice:

"Tu nu pleca, iubitul meu
Ramai tu langa mine
Ca stii ce mult si cat de greu
Ce dor mi`a fost de tine!"

El nu priveste inapoi
Si`n urma lui o lasa
Si soarele se lasa`n zari
Ce poveste frumoasa!

Unde`i, Doamne iubirea de`asta vara?!

Padure trista, cu bratele plecate la pamant
Padure ce ne`ai gazduit pe soare si pe vant
Esti trista?Plangi, razi ... vorbeste azi cu mine
Ca daca nu`mi spui mie ...pe tine cin`te intreaba ...cine?!

Copacii tai ce verzi odinioara
Ne priveau visatori din zi si pana in seara
Astazi sunt albi ...sunt goi de`atata vant
Astazi nu ma mai mangai cu al tau cuvant!

Carari, poteci si drumuri linistite
Stau astazi neumblate ...stau astazi pustiite
Si ne strigi ... la cine strigi, padure ce`ai fost o veselie
Nu mai striga ca te doboara vantul cu cruda`i vijelie!

Si ochii tai ce limpezi ne priveau in taina
I`a intunecat o iarna rece, haina
Ochii tai ce ne`alintau in adiere
Ochii tai, padure...ochii tai, iubite ...ce dulce mangaiere!

Stii, draga mea padure ...mi`e asa de dor de vara
Mi`e dor sa`ti vad podoaba ce azi e`atat de rara
Insa iubitul meu nu sa te mai vada
Si nu mai vrea de tine ca s`auda!

Atatea vise...atatea vorbe ce s`au spus la umbra ta
Stiai sa`mi aduci visarea cu vocea lui in inima mea
Ne`ai dat liniste...ne`ai dat un loc numai al nostru sa fie
Un loc de pace...de iubire, de vesnica bucurie!

Azi ochii`s plini de lacrimi ...si sufletul mi`greu
Mi`amintesti numai de el ce`mi va fi drag mereu
Martora ne`ai fost si`ai intarit cu vantul
Ai intarit ce`a vrut sa spuna gandul!
Vreau sa te vad ... sa`ti vad iar crengile aplecate
Sa`ti vad iar cararile numai de noi umblate
Dar n`o sa vin singura ...o sa venim iar amandoi
Si n`o sa fie nevoie sa dau timpu`napoi!

Si poate ca te vom vedea inainte de vara
Iti vom vedea iar frunza`ti prea rara
Ne`ai tainuit si ne`ai ascuns de rau
Si nu ne`a stiut decat Dumnezeu!

N`o sa te lasam abandonata
N`o sa te parasim, padure`nsingurata
Caci bratele`ti inalte ne`au dat strop de ragaz
Ne`au dat liniste si ne`au dat curaj!

Si crivatul cel rece azi te seaca...te`ngheata
Dar noi cand ne`om privi fata in fata
Vom veni iar la tine si`om sta de vorba iar
Si n`o sa`ti mai fie greu si nici drumul amar!

Cand soarele potecile iar va`ncalzi
Sa stii ca noi tot atunci vom veni
Nu esti singura in vant si`n furtuna...
Caci suntem langa tine cat suntem impreuna!

 

Sa pot sa uit ...

          Speranta nu moare niciodata!Speranta m`a tinut pe mine in viata!Dupa atatea si atatea, ea mi-a dat putere sa raman in picioare!Speranta si ...ochii lui! Nu stiu cum am rezistat pana acum!Nu stiu cate zile au trecut fara sa zambesc, cate zile au trecut privind in gol si traind doar cu niste amintiri ce mi-au macinat sufletul!

         Si dorul de el ma ucidea...nu ma lasa sa ma gandesc la nimic!Si trista, cu valul singuratatii in spatele meu ma gandesam la fericirea de alta data! Zilele alea vor ramane mereu in sufletul meu!

Fara sa vrea imi facea rau cu vorbele aruncate la intamplare, care nici nu se gandea ca ma vor face sa plang atat! Stia ca sunt slaba , stia ca masor si cantaresc fiecare cuvant al lui, stia ce grea imi era inima...dar de abia acum a realizat! A realizat ca nu pot fara el, si a renuntat sa ma mai faca sa plang! Poate cel mai mult eu am gresit, dar la un moment dat lacrimile au inghetat orice vis, orice zambet, orice fior , orice lumina ce-mi dadea putere. Fiind doar eu si singuratatea imi dadeam seama de greselile lui, dar si de ale mele!

           Nu credeam ca ma voi schimba asa! Nu credeam ca voi deveni asa...odata eram si eu puternica, treceam peste toate cu capul sus si nu ma durea asa fiecare vorba aruncata!...Dar azi viata m-a schimbat! M-a invatat ca dragostea invie,dar si omoara pe om... M-a invatat ca fara iubire suntem singuri si goi si nu putem visa! Fara iubire suntem niste ingeri rataciti in enigmele norilor ce cata raspunsuri!

           Pe el l-as ruga sa nu ma mai faca sa sufar, deoarece nu stiu cat voi mai putea sa plang! De multe ori lacrimile nu ajung , iar lipsa lui de incredere in mine e cea mai cruda pedeapsa! Stie tot ec simt, tot ce cred despre el si mai ales tot ce vreau de la el. Nu-i voi cere imposibilul niciodata...doar sa fie langa mine si sa ma ajute sa indrept toate suferintele! Cum? ochii lui ma fac sa uit si de cea mai dureroasa intamplare... mana lui alunga toate relele si toate gandurile negre din mine! Stie tot ce trebuie facut, si de multe ori cuvintele sunt de prisos!

           Nu mai am putere sa ma ridic singura de jos,nu mai am rost fara el ! Lacrimile , de multe ori au alungat speranta ,dar ea a avut grija si s-a intors.Si Dumnezeu a avut grija de mine , fiindca intr-un vis mi-a primis ca voi fi iar fericita ,si ca mi-l va da inapoi , poate ca ziua aia a venit , si pe el l-a fcaut sa se gandeasca!Dumnezeu stie ca degeaba imi da pe altul ca sa nu ma mai simt singura! Stie ca nu voi iubi niciodata alt baiat. Fara alte ipoteze fericirea mea nu va fi niciodata alaturi de altul!Il voi iubi pe el pana la capat pentru ca in ciuda faptului ca de multe ori zic ca nu merita ce simt pentru el, viata si fiinta lui mi-au demonstrat intotdeauna contrariul!