.

 Era noapte și frig și toți dormeau...

 Și scârțâia un pat de rogojini

 Stam singuri,era beznă...toți tăceau

 Și ne`nveleam în sacrele lumini!

 

 Tu, doar priveai cum lacrimi  se pogoară

 Din ochii mei umpluți de greaua vină.

 Voi, ochi de plumb, vedeți să nu mă doară...

 Să nu m`apese dorul de lumină...!

 

 Rătăceam prin valuri de cenușă

 Și mă culcam adesea`n colb de praf

 Din întuneric scârțâia o ușă...

 În nori de praf...în nori de praf...

 

 Iar scârțâie podele... și moartea ne`nspaimanta

 Iar corbi flămânzi așteaptă să petreacă

 O inimă înnegrită și de`a pururi frântă

 O inimă ce nu mai pleacă...

 O inimă înfrântă de`a dorului cântare sfântă.