...:(

Doare..doare fiecare secundă departe de tine..!?De ce mai trăiesc?De ce mai sunt aici?Pentru ce?Ce poveste frumoasă...poveste ce naște niște lacrimi atât de amare acum...mă întreb de ce merită ea...mă întreb ce are ea mai presus de mine...ce îți da ea și eu nu ți`am dat..!Da...e frumoasă...n`o să trăiești cu frumusețea toată viață,dragul meu...frumusețea e trecătoare!Totul se poate schimba într`o secundă...Poate n`ai văzut că eu am iubit și iubesc totul la tine...calități și defecte!Am pus preț pe toate cuvintele tale, pe toate promisiunile tale...nimic din ce ai spus, nu mi`a fost niciodată indiferent! Am învățat să trăiesc numai pentru tine...și acum ce mi`a rămas?Eu te`am iubit în întregime...trup și suflet am fost lângă tine și pur și simplu am devenit una cu tine!Crezi că ea te iubește mai mult decât mine?Crezi că o să te facă fericit?Crezi?Oare a mai rămas ceva ce ai vrut de la mine și nu ți`am dat?Oare a rămas ceva ce n`am împărțit cu tine?Poate n`a fost de ajuns cât am făcut pentru tine și prin câte am trecut...poate cine știe..ea o să se sacrifice mai mult!Pe mine nu mă vei pierde niciodată...niciodată n`o să fie prea târziu să te întorci...o să te aștept mereu! Eu am trecut peste tot și te`am iertat..în inima mea nu e loc de ură, de dispreț sau de alte resentimente...în inima mea e loc numai pentru tine...și o să te iubesc până în ultima zi a vieții mele! Ai fost, ești și vei rămâne o binecuvântare de la Dumnezeu, un înger mult prea scump...o rază de soare..sau soarele întreg! Te iubesc,dragul meu!Niciodată să nu uiți chestia asta.!Nu te merită ea mai mult decat te merit eu...eu sunt cea care a suferit când ți`a fost greu..nu ea!Eu sunt cea care a fost lângă tine, indiferent de situație!Eu sunt cea care a plâns când te`a văzut doborât! Și de ce ai ales așa?De ce trebuia să ucizi tot ce era sfânt în mine...pentru ea?Contează ea mai mult?Oare asta merit după atâtea?

.

 Era noapte și frig și toți dormeau...

 Și scârțâia un pat de rogojini

 Stam singuri,era beznă...toți tăceau

 Și ne`nveleam în sacrele lumini!

 

 Tu, doar priveai cum lacrimi  se pogoară

 Din ochii mei umpluți de greaua vină.

 Voi, ochi de plumb, vedeți să nu mă doară...

 Să nu m`apese dorul de lumină...!

 

 Rătăceam prin valuri de cenușă

 Și mă culcam adesea`n colb de praf

 Din întuneric scârțâia o ușă...

 În nori de praf...în nori de praf...

 

 Iar scârțâie podele... și moartea ne`nspaimanta

 Iar corbi flămânzi așteaptă să petreacă

 O inimă înnegrită și de`a pururi frântă

 O inimă ce nu mai pleacă...

 O inimă înfrântă de`a dorului cântare sfântă.

Neputinta...

 Privind pe cărare

 Greaua depărtare

 Privind în amurg

 Lacrimile curg

 Și`n noapte iar plâng...

 Și`n frunziș din crâng,

 Sufletul îmi frâng...

 Ultimă strigare

 Neagră disperare

 Pentru ce iubirea

 Vrea nefericirea?

 Și nu vrea suspinul

 Dorul și alinul?

 De ce vrei doar lacrimi,

 Negre, rele patimi?

 De ce vrei durere?

 Nu mai ai ce`mi cere...

 Vrei numai izvoare,

 Ce sunt pieritoare!

 Vrei numai regrete

 Ale nopții pete...

 Răsari, fericire

 Mire`n nemurire

 Și mi`alungă jalea

 Luminează`mi calea!

 Nu pleca din vis

 C`așa ai promis!

 Crâmpeie de vise

 Și vorbele spuse,

 Or rămâne în gând,

 Pe acest pământ...!

 Dragoste`arzătoare

 Te aruncă`n mare

 Fugi în depărtare

 Fugi tu, arătare!

 Numai neputință

 Numai rea credința

 Mi`ai adus în viață

 Și lacrimi pe față!

 Știi că îl iubesc

 Și că fără el...

 Nu pot să trăiesc...

 Tu mereu rămâi

 Dragostea dintâi

 O să te iubesc,

 Și te fericesc

 Vis, noapte și zi

 Atât cât oi fi.

:*.

N-am nevoie de motive ca să te iubesc, dar să știi că iubirea nu se dă în nici un caz pe motive! Iubirea se dăruiește doar pentru iubire… nimic mai puțin. Te iubesc pentru că așa am ales să fac… din miliarde de stele pe cer, mi-am ales steaua mea, care să-mi lumineze viața, să o iubesc, să nu mai fie niciodată beznă în inima mea...

    Scrie-mi un vers frumos pe-o foaie… sau mai bine iscălește-ți sărutul pe buzele mele, spune-mi că mă iubești... sau mai bine lasă-ți lumina ochilor tăi plini de dor să-mi trezească inima, promite-mi toată fericirea din lume… sau mai bine întinde-ți brațul să ne ținem de mână - cu tine străbat zâmbind necazurile a zece vieți!

    Aș fi nebună să îmi agăț visele doar de cuvintele frumoase pe care ți le dăruiesc, dar mai mare nebunie ar fi să nu-ți dăruiesc tot ce-mi stă-n putință pentru imaginea încântătoare a zâmbetul tău fericit, căci și de mi-ar rămâne un singur sărut toată averea pe acest pământ, nebună sau sănătoasă, tot ți l-aș dărui, sperând c-am să primesc în schimbul lui o clipă lângă tine.

  

     Sărut cu sărut se clădește fericirea unei femei și în zâmbetele ei îți vei găsi răsplată pentru toate eforturile tale, căci nimic nu o să îți aducă mai multă fericire și împlinire pe pământ, decât iubirea și devotamentul unei inimi îndrăgostite de tine! 

       Primeste mâna ce ți s-a întins… ea nu-ți cerșește iubirea, ci îți arată calea spre inima ta...

     Într-un univers infinit de lumina, oare noi, cei atât de neînsemnați încât nu cuprindem într-o viață nici răsuflarea unei stele,  ce ar merita să prețuim în crâmpeiul de timp ce-l stăpânim?.... m-am gândit iar și iar, și am descoperit că cel mai prețios dar pe care îl am,ești tu, iubire <3 !

 

     Când m-am îndrăgostit de tine am ales un drum pe care vreau să-l străbat până la capăt, căci indiferent unde mă va duce, știu că va fi o călătorie minunată.

    Cu tine am amestecat atâtea zâmbete cu lacrimi, atâtea satisfacții cu greutăți, clipe nenumărate dar strânse-n suflet cu grijă, simțite și cântărite neîncetat… si la capătul fiecărei clipe, inima mea da mereu același verdict: Te iubesc ...! Iubire, ce simplu cuvânt pentru necuprinse înțelesuri... n-am puterea să-ți luminez întreaga lume cu ea, dar ți-o voi așterne mereu la picioare cu un zâmbet dulce, o privire umedă, o îmbrățișare tandră, să-ți fie drumul vieții mai ușor și eu mai fericită că ți-e bine lângă mine.

  

     Eu vreau de mână cu tine să călătoresc pe calea iubirii...

Pentru ca te iubesc!

Tu, mag al strălucirii

Tu, mire de lumină

 Izvor al fericirii

 Al vieții făr` de vină

 Tu, farmec singuratec

 Tu, crai fără osândă,

 A nemuririi cântec

 Într`o viață plăpândă!

  

 Primescu`ți astăzi seva

 Tu, floare mult prea rară

 Și iar te văd aievea,

 Minune mult prea clară!

 Îți văd iarăși privirea

 Ce`n taină mă pătrunde

 Și îți alin iubirea

 Ce de toți ne ascunde!

  

 Și câtă pasiune

 Și câte vorbe spuse

 Iar apoi, ce rămâne?

 Numai vorbe promise!

 Te văd prin ochi de dor

 Prin genele durerii,

 Ce au crezut că mor

 În noaptea disperării!

  

 Fericit`așteptare

 Fericită iubire

 Și fără de mirare

 Ești a mea fericire

 În farmecul ce`n noapte

 Ne`nvaluie, ne fură

 Tu mă`nvelesti cu șoapte

 Suntem așa de`aproape...

  

 Și suntem numai noi

 Și ne iubim sub stele

 Și suntem amândoi,

 În visul vieții mele! 

...

          Daca te voi pierde, eu voi muri... nu mi`e frica de moarte, dar mi`e teama sa nu te pierd. Simt ca nu traiesc pe acest pamint,ci doar exist,caci de cind te-am iubit, linistea sufleteasca a murit.Dragostea pentru tine ma face sa traiesc murind si sa mor traind! Imi cer iertare ca, inca mai cred in acest joc amagitor in care amandoi ne jucam cu visele, in acelasi univers trist si pustiu...De fapt ma intreb si de ce mai traiesc pe pamantul asta plin de lacrimi si ploi....e ciudat, inca mai cred in tine...

          In lumea asta infinita, ma simt ca o picatura de ploaie care mai are putin si se usuca... aiurea... Totul e aiurea...
          E un sentiment pe care nu l-as dori nici celui mai mare dusman al meu, sa simti fericirea disparand, totul prabusindu-se ca un stupid joc de Domino in fata ta... lumina acoperita de intuneric... sa vezi cum iubirea este ucisa... 

          Sa ma arunc in bratele tale si sa plang? - mi`as descarca sufletul! Sa te sarut? – as stinge ardoarea buzelor! Sa te mangai? - mi`as reface trupul! Sa te privesc? – Mi`as lecui ochii... Te  iubesc... Acum cind visul etern e aproape,pasesc prin lumea pustie...simt cum  fiecare pas este udat de lacrimile din ochii mei...pasesc pe unde am pasit de atitea ori si mi se pare ca nu am mai fost niciodata pe aici. Fiecare pas ma striga sa ma opresc,sa ma intorc acolo unde e inima mea, caci dorinta inimii e sfinta si dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.

         Acum stiu…ce inseamna sa mergi printre oameni, sa te lovesti de ei, sa te uiti la ei si nici macar sa nu ii vezi..acum stiu…durerea asta ce o simt ma omoara incetul cu incetul…ca niciodata, e in stare sa dezvolte in mine alte si alte dureri…imi simt sufletul greu, amortit, incremenit… o simt ca pe un tipat lung ascutit neauzit spre cer..al unui lup ce se cearta cu luna..parca durerea prinde aripi ,e atat de staruitoare ca parca are puterea sa ma ridice pe varfuri..durerea mea e reala...duc mana tremurand in dreptul inimii si mana mea devine uda..e sange..si doare cumplit...Doamne ce am facut?Grea pedeapsa dai visatorilor.!

:-< !

Din valuri de cenusa, iubitul meu rasari

Din negura din vreme in taina iar apari

Iubit-am in taina si`am pastrat tacere,

Crezand ca fiinta ta imi va fi mangaiere

Dar tu dispari...!

Si tihna vietii mele, ce`am pierdut`o odata,

Cu linistea uitarii pastrez iubirea toata

Si ca un leagan, ca un vant de vara

Ce`adie dimineata, la pranz si pana in seara!

In ochi de fericire si spaima de durere,

In vis de ceara...stins de`a vremurilor vrere,

Faclie ce nu dormi, ce nu visezi uitarea...

Iubirea ... iertarea ... plecarea!

Nu te intorci ... nu vii... de ce mai stau?

Ce intrebari banale gandurile puneau

Iubit`am, iubite in taina iubirea in noapte

Cand ne strangem in brate si...

Soapte ne`acopereau!

Sa treaca zece... sute...mii de ani!

Dorul nicicand n`o sa`l alini!

Caci umbra-ti stravezie, ca marmura de clara

Ma urmareste`n noapte, in zi, si e amara!

Amara de lacrimi, nespusele cuvinte...

Ce le pastrez in mine si sunt sfinte!

Iubit`am in taina un suflet pamantesc,

Iubitu`l`am si pentru el traiesc!

Ai grija de el, Doamne!

             Te rog să mă ierți, Doamne, dacă azi cu voie sau fără voie am greșit!Te rog să mă ierți, dacă cu știință sau cu neștiință Te`am mâhnit, sau Te`am supărat, ori am uitat de binefacerile de care m`ai învrednicit pe mine, nevrednica și mult păcătoasa!

            
             Te rog să mă ierți, Doamne, pentru că vin cu inimă curată și cu gândul smerit că să Te rog... să te rog cu cele mai fierbinți lacrimi ce mi se lasă pe obraz... binecuvintează`l pe cel ce`l iubesc! Oriunde ar fi, te rog să`i fi de ajutor, să`i fi cale luminată și lipsită de primejdii, să`i fi lumina în locurile întunecoase ale celor ce`i vor răul... să`i fi adăpost acolo unde va poposi, să`i fi odihnă după o zi istovitoare, să`i fi veghe pe timpul nopții, să`i fi vis ocrotitor și somn lin și liniștit!...  Binecuvintează ființa celui ce`l port în minte, în gând și în cuget!

            
             De va fi ca dușmanii să se vorbească împotriva lui...spulberă-le, Doamne orice plan făcut cu pizmă, cu răutate, cu răzbunare...Dă-le, Doamne alte griji și gânduri bune...nu-i pedepsi, căci inima lor împietrită nu va înțelege nimic ... și din răi se vor face și mai răi... Ferește`l de toată reaua întâmplare, si acoperă`l cu sfântă milostivirea Ta!Izbăvește`l de cei ce îi vor răul, și de va fi ca în drumul său să se aștearnă greutăți și ispite, ia`l în brațe, Doamne și trece`l cu bine peste ele!Iar de`i vei da încercări și suferințe, dă`i răbdare și putere să le îndure!Dar nu`i da suferințe, căci ochii lui nu merită să fie scăldați în lacrimi reci...!De va fi ca pe drumul de dus sau pe drumul de-ntors să-l aștepte trufia dușmanilor, capcane așezate de aceștia la orice pas, Doamne... ferește-i pasul de cădere, ... să nu  râdă  cei ce-i vor răul, ci să rămână rușinați...

       
             Binecuvintează`l la plecare!Binecuvintează`l la venire!Binecuvintează lucrul mâinilor sale, înlesnește`i drumul spre fericirea veșnică și Împărăția desăvârșită!Doamne, lasă-mă pe mine să mă lupt și la el să n-ajungă nici măcar o umbră de durere... Lasă-mă scut în față dușmanului, lasă-mă platoșă pentru el, și de va fi să mă rănească vreo săgeată străină, te rog să nu-i spui, ci să mă-ajuți în tăcere să-mi vindec rana...dar, numai cruță-l pe el de orice suferință... Te rog, Doamne,dă-mi minte  ascuțită să pot să-l ajut, da-mi braț puternic să pot să-l apăr, da-mi chibzuinta în ceea ce fac, da-mi iscusință în ceea ce fac...și mai presus de toate, dă`mi, Doamne puterea să`i fiu tot timpul sprijin...

               
                  Nu te rog pentru mine..degeaba sunt fericită dacă el nu e bine!El e singurul care mă ține în picioare!El e îngerul ce`și transformă brațele în aripi și mă acoperă cu atâta grijă când mi`e greu ... el e singurul care mă mângâie și mă mustră în același timp! El e ființa care atunci când mă ține în brațe, dispare orice greutate!El e rațiunea existenței mele... și de aceea poate el e mai important decât mine în ochii mei!

                 Nu`l pedepsi, ci arată`i drumul presărat cu adevăr și dreptate!Să nu`l lași niciodată să cadă...să nu`l părăsești niciodată!Ai grijă de el, Doamne, și pe mine mă întărește să`l iubesc și să îi fiu alături atunci când are nevoie de mine!

"Doamne, Doamne, caută din cer și vezi, și cercetează lumea aceasta pe care a zidit`o Dreapta Ta și o desăvârșește pe ea!”

                                                             Amin.

Port in suflet o iubire trista care-mi face pasii grei sa ramana mult in urma ochilor visatori. Nimeni nu-mi mai asterne un zambet la picioare sa-mi fie drumul mai lin, nimeni nu-mi mai spune vorbe frumoase sa-mi fie visele mai luminoase, soarele se-ndeparteaza in apus si-mi ramane tovaras de drum doar frigul noptii.
Visele sunt date oricui vrea sa le ia, dar iubirile raman doar celor care ajung la ele, care au norocul sa le gaseasca.

Port in suflet o iubire trista, cioburile visului meu cel mai frumos, la care nu pot sa renunt, pare imposibil sa le mai pot aduna inapoi la loc dar sunt tot ce mi-au ramas, fara ele nu mai am nimic, fara ele pasii mei se vor opri...
Viata e o lupta si fiecare clipa de iubire e o victorie, viata e o lupta si eu sunt atat de infranta!

Ti-am prins inima in panza saruturilor mele si am crezut ca vei fi al meu pentru totdeauna. Te-am infasurat in visele si sperantele mele si am sperat ca nu vei dori sa le destrami. Si totusi iata ca vraja s-a risipit si am ramas goi de emotii si sentimente unul in fata celuilalt, ne privim si ne cuprinde infrigurarea si avem nevoie caldura, dar imbratisarile au disparut, avem nevoie unul de celalat dar chiar fata in fata nu ne mai regasim.

E atat de trist sa strangi in brate o inima rece, e ca un zid de gheata dincolo de care zaresti paradisul si nu-l poti topi, e un chin pe care nici eu, nici tu, nu meritam sa-l simtim.

Daca lacrimile sunt ca stropii de ploaie, ale mele sunt fulgi de nea, atat de mult le-a racit suferinta. Inima imi doarme amortita sub ele intr-o asteptare eterna.

Tu stii bine ce asteaptam eu, dar nu intelegi si n-ai sa afli niciodata prin ce trec si ce simt. Uneori ma mir cum imi iubesc atat calaul. Probabil deoarece eu pot vedea doar ingerul din tine, si plang si visez la el, la cat de frumos era cand ma iubea.
Am vrut sa fur un inger din ceruri si-am primit cea mai crunta pedeapsa - ingerul mi s-a prefacut in demon si visul in cosmar...

Intr`o zi suferinta va ramane doar o amintire ... eu voi lua iubirea cu mine pe taramul celalalt!

:* !

Te iubesc...! Știai nu?!Iubesc parcă orice e al tău și sunt invidoasa pe oricine și orice te atinge!Îți iubesc ochii, privirea caldă, sclipirea aia blândă; îți iubesc zâmbetul mincinos în care se ascund atâtea... Ciudat nu?Am ajuns să te iubesc chiar și atunci când minți!Iubesc fiecare părticică din tine, pentru că așa trăiesc și eu!Iubesc fiecare simțire pe care o nutrești, fiecare gând ascuns, fiecare iluzie sfâșiată din păcate de realitate... 

  

 Ești ca un păianjen ce`și țese cu precizie pânza ... iar sufletul meu parcă e o pradă nevinovată ce a rămas prinsă în mrejele farmecului tău...! 

  

 Te iubesc! Aș repeta asta la nesfârșit!...când mâna ta mi-a șters din memorie tot ce era pământesc, când fericirea ta a devenit viciul inimii mele, când gândurile tale au devenit valuri pentru corabia viselor mele, când în cuibul brațelor tale s-a ridicat templul sufletului meu…

  

 Când îți greșesc, iartă-mă, greșeli am să fac în continuare dar ori de câte ori mă ierți te voi iubi mai mult și poate într-o zi, când și tu vei obosii și vei cădea-n greșeală îți vei ridica privirea spre mâna-ntinsa a celei ce a fost mereu lângă tine. 

  

 Găsesc motive să te iubesc, găsesc motive și să nu te iubesc, dar inima, din fericire, nu are creier sau rațiune, ea înțelege doar zâmbete și lacrimi, ea găsește sensuri în atingeri înfiorate și priviri arzătoare, ea nu crede în pedeapsă, pentru că durerea ta e durerea ei și fericirea ta e fericirea și împlinirea ei, pe ea o îngrozește minciuna pentru că miciuna o îngroapă în mizerie, ea te dorește și te caută mereu pentru că, în această viață, ești unicul ei prieten adevărat... 

  

 Te iubesc, minunea mea !

Te iubesc:*!

Crezi ca exista vise de neatins? Eu simt ca tot ce am nevoie ca sa ajung pana la ele sunt bratele tale sa ma ridice putin, pentru ca orice vis e acolo atat de sus unde nu pot ajunge decat doua perechi de ochi... 
Mi-am pus toata increderea in tine si am pastrat doar zambetul care sa-ti spuna mereu ca te urmez, nu mi-e frica, asa e dragostea, un drum batatorit de orbi fericiti tinandu-se de mana care au inteles ca nimeni nu vede calea destinului, ne vedem doar unii pe ceilalti zambind sau plangand si fiecaruia i-a fost daruita puterea minunata de a sterge o lacrima, de a provoca un zambet...
Te iubesc, si miile de cuvinte si de vise cu care as fi in stare sa invalui aceste doua cuvinte nu sunt decat stelele pe care le asez cu-atata drag pe scumpul meu cer din privirea ta. Intinde-mi mana si cheama-ma oriunde, sunt aici sa iubesc, sa plang si sa rad impreuna cu tine, orice se va intampla, la inceputul fiecarui zambet, la capatul fiecarei lacrimi, iti voi fi alaturi pe drum.