Din valuri de cenusa, iubitul meu rasari
Din negura din vreme in taina iar apari
Iubit-am in taina si`am pastrat tacere,
Crezand ca fiinta ta imi va fi mangaiere
Dar tu dispari...!
Si tihna vietii mele, ce`am pierdut`o odata,
Cu linistea uitarii pastrez iubirea toata
Si ca un leagan, ca un vant de vara
Ce`adie dimineata, la pranz si pana in seara!
In ochi de fericire si spaima de durere,
In vis de ceara...stins de`a vremurilor vrere,
Faclie ce nu dormi, ce nu visezi uitarea...
Iubirea ... iertarea ... plecarea!
Nu te intorci ... nu vii... de ce mai stau?
Ce intrebari banale gandurile puneau
Iubit`am, iubite in taina iubirea in noapte
Cand ne strangem in brate si...
Soapte ne`acopereau!
Sa treaca zece... sute...mii de ani!
Dorul nicicand n`o sa`l alini!
Caci umbra-ti stravezie, ca marmura de clara
Ma urmareste`n noapte, in zi, si e amara!
Amara de lacrimi, nespusele cuvinte...
Ce le pastrez in mine si sunt sfinte!
Iubit`am in taina un suflet pamantesc,
Iubitu`l`am si pentru el traiesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu