Viata este de nepretuit!E cel mai de pret dar pe care il avem!Viata este cararea incununata cu flori si spini, care duce la eternitate, care ridica fiinta si o incadreaza in frumusetea poeziei lui Dumnezeu!
Un chip ...o fiinta deosebita!Un suflet mare, care am fost pe cale sa`l pierdem!Un om de valoare al acestei tari, un suflet nevinovat care sufera din cauza unei intamplari stupide!Un suflet nevinovat!Un prieten pentru fiecare!Un critic acid!Intr`un cuvant: un perfectionist!Numele lui?! ... Serban Huidu!
Comentariile lui stau astazi neatinse pe foi albe ...foi pe care nu se mai uita deocamdata!Privirea lui cauta azi sprijin, cauta o speranta intr`o noua viata!Sufletul lui a primit o noua sansa, pe care sunt sigura ca n`o va irosi!
Familia, prietenii, chiar si cei pe care nu l`am cunoscut niciodata personal ...toti am inaltat o rugaciune catre Dumnezeu!Am rupt din viata noastra macar un ceas pentru a ne gandi la Serban!Si parca Dumnezeu ne`a ascultat rugamintile facute cu atata ardoare!Parca inima lui Serban a simtit cat de important este pentru noi sa traiasca si astfel a hotarat sa bata din nou!
Azi poate Serban se uita in oglinda si vede cu totul alt chip ...chipul unui om care s`a nascut a doua oara!
Stiu ca sunt o straina pentru tine,Serban, dar tu pentru mine insemni foarte mult!Tu, alaturi de Misu si de toata echipa, m`ati facut sa zambesc in cele mai negre zile ale vietii mele!Voi ati facut cei care ati mai dat putina culoare unei vieti traite in alb si in negru!Rau imi pare ca nu mai e si Toni cu voi acolo!Acum e un inger printre ingeri ...pacat ca asa suntem noi, romanii ...ne recunoastem valorile dupa ce ele nu mai sunt si pleaca pe carerea nemarginitei fericiri ...o cale fara intoarcere!
Am invatat sa pretuiesc fiecare secunda din viata!Ceea ce trebuie sa faci si tu, Serbane!Sa nu uiti ca exista Dumnezeu!Sa ai grija de tine si de ai tai!Sa nu uiti ca viata este un dar nepretuit ...credinta muta muntii din loc si schimba vieti!
Sanatate multa,Serban, tie si intregii echipe!Dumnezeu sa aibe grija de voi!
Alexandra.
emisiunea in fata careia am crescut. Imi amintesc si acum in seara de Sf Nicolae cum urmaream emisiunea si ascultam cand vine mosu'=)))).Fara emisiunea asta nu-mi imaginez serile de miercuri fara Cronica. De multe ori cand eram trista am ras chiar si fara voie.Nici nu vreau sa-mi amintesc zilele in care Huidu a fost in coma indusa.Dar niciodata nu mi-am pierdut speranta.Stiam ca o sa se intoarca si totul o sa fie la fel.Abia asteptam diminetile in care ma trezea cronicuta de la kiss. Nu mi-as imagina ziua fara glumele pe care le fac Misu si Huidu. Azi ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a lasat acest minunat om pentru multi ani.Te iubim Huidu. Sper postare surii tbx!:X
RăspundețiȘtergereCe cosmar!...a fost ingrozitor!Deci prima data am vazut p banda aia rosie de la antena 3...dar nu am crezut nici o secunda ca e vorba de el!...Deci nu puteam sa accept asa ceva si nici acum nu accept faptul ca o sa ramana asa!Trebuie sa`ti revina si punct!Stiu ca e un Dumnezeu acolo sus...si stiu ca nu ne lasa!Tu ai timp sa`i asculti dimineata ca mai stai acasa...dar eu, azi i`am prins ca am stat acasa si maine:))..nu fac nici o repetitie...l`am inebunit p profu=))...saracu!...Mersi!Macar atat sa fac si eu pentru Serban!Adica, atunci cand mi`a cazut cerul in cap...parca de cate ori ma uitam la emisiune, aveam iarasi un drum in fata pe care sa merg! De 10 ani!:x
RăspundețiȘtergere