O viata in alb si negru

   
   
L`a cunoscut intr`o iarna blanda, intr`o iarna cand incepuse  cerul sa cearna stropi de gheata peste pamantul amortit de atata rautate si ura.
              Viata ei semana perfect cu cioburile desprinse dintr`o oglinda sparta!...niciodata nu sperase la dragoste ... familia ei o invatase ca sunt lucruri mult mai importante decat dragostea si asa ea nu stia ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Se lasa convinsa de ceea ce spuneau cei din jur, si prefera sa creada ca iubirea exista numai in basmele cu printi si printese ... iubiri nemuritoare, triste si singuratice!...
              Nu stia ce inseamna sa traiesti dupa propriile principii, ci se lasa condusa de vointa celorlalti!Pana cand intr`o zi alba de iarna l`a cunoscut pe el ...cel care i`a furat inima!Pana atunci era un copil cu ochii plini de inocenta, de nestiinta de sinceritate si de teama!Nici nu stia exact ce simtea pentru el, deoarece nu cunostea sentimentul iubirii, care iti inunda inima si iti intareste simtirile. Dar...ochii lui au facut sa dispara tristetea si raceala din sufletul ei, mana lui a alungat teama de pe chipul ei, iar cu vorbele lui dulci a invatat`o pas cu pas sa iubeasca si sa traiasca numai pentru iubirea si persoana lui!
              Era chiar printul din basme: paru`i negru ca lemnul de abanos, ochii stralucitori, ageri dar blanzi ca lumina soarelui, o voce calda care o facea sa uite de probleme si de griji si un caracter nemaiintalnit la alti baieti!....
             Traia numai si numai pentru el...traia numai pentru a`l face pe el fericit!N`o interesa daca ce simtea era dragoste sau doar ceva trecator...prefera sa nu se gandeasca nici la suferinta ce va urma si nici la consecinte...!
              I`a adus multa nefericire iubirea asta!Cand o vezi pe strada n`o mai recunosti... e doar o umbra...nu mai e fiinta vesela si nevinovata de altadata...a uitat sa mai zambeasca...a uitat sa mai priveasca in jurul ei si sa mai descopere minunile din jurul ei...a uitat sa se mai bucure...sa mai rada si sa mai fie vesela!Pana atunci stia sa zambeasca atunci cand infloreau florile, cand cantau pasarile, cand susurau izvoarele!Acum...parca nu mai baga in seama nimic...in multimi e o straina care parca striga si n`o aude nimeni!...E singura printre atatia cunoscuti...nu zambeste decat atunci cand il vede...!Se gandeste cu teama ca tine pe alta de mana, ca strange in brate alta fata si ca o saruta!...Se gandeste cu teama ca se vor intalni in parc...si va suferi mai mult decat sufera acum...!....
            Si de ce s`a schimbat asa...?A uitat sa priveasca spre cer si sa spuna: de azi, gata...nu`mi mai pasa decat de mine...!Nu poate!Traieste inca pentru el...si asa va fi mereu!...Cat de bine e el acum, dupa tot ce s`a intamplat?...Nu se stie cat de mult i`a pasat ca a mintit`o si a trasformat`o intr`o persoana fara viata si fara sentimente...rece pe dinafara si pe dinauntru...nu se stie cat de mult l`a durut cand ii spunea: te iubesc!....nu se stie daca a suferit macar pe sfert cat sufera ea acum...nu se stie ce e in sufletul lui!...
              Mi`e teama ca n`am s`o mai vad fericita niciodata..!...Traieste numai cu un jurnal in mana....citind si jucandu`se cu amintirile din vara trecuta...nu`i mai surade nimic acum!...E trista si iar plange...!Orele par o eternitate pentru sufletul greu de atata vina si negru de atata tristete...!Poate el intr`o buna zi...va realiza cat rau i`a facut si ii va spune din nou: Te iubesc!....